Păduchele de carte

Ordin: Psocoptera („ale căror aripi se reduc la urme”)
 

Caracteristici:
Insecte cu corpul moale, depăşind arareori 6 mm. Formele tipice deţin două perechi de aripi membranoase, dar evoluţia numeroaselor specii tinde către dispariţia lor. Antenele lungi şi filiforme, alcătuite din 12 până la 50 de segmente; ochi compuşi, slab dezvoltaţi; piese bucale tăioase; tarsuri formate din 2 sau din 3 articole, fiecare dintre ele purtând două gheare; metamorfoză incompletă, cu stadii de ou şi de nimfă.
 

Catacteristicile speciei:

Liposcelis bostrychophilus (bostrychophila)
Lungimea adulţilor: aproximativ 1 mm; culoare: maro lucios; femur posterior lat şi plat; fără rudimente ale aripilor; abdomen plat.
 

Liposcelis entomophilus
Culoare maro spre galben, cu fâşii negre şi roşiatice trasate pe abdomen.
Orologiul morţii sau păduchele de hârtie
 

(Trogium pulsatorium)
Adulţii sunt foarte activi, au o lungime cuprinsă între 1,5 şi 2,0 mm; culoarea: galben pal sau alb; ochii bine dezvoltaţi; prezintă aripioare; şiruri de pete negre pe marginile anumitor segmente abdominale.
 

Lepinotus patruelis
Adultul măsoară circa 2 mm; culoare: maro închis sau negru; prezintă aripioare.
 

  Raspandire

Majoritatea speciilor de păduchi de carte se întâlneşte în habitatele naturale precum cuiburi, crăpături ale trunchiurilor arborilor, sub scoarţă (de unde şi celălalt nume pe care-l poartă şi anume păduchi de scoarţă) şi pe frunze. Totuşi, aceste specii care au obţinut statutul de dăunători sunt larg răspândite şi sunt întâlnite adesea în depozite, în fabricile de prelucrare a alimentelor, în hambare şi în muzee, precum şi în locuinţe şi magazine. Acolo, ele contaminează materiile de origine vegetală şi animală, inclusiv mărfurile depozitate, ipsosul, pielea animalelor, lambriurile şi tâmplăria, şi chiar cărţile.
 

Numeroase specii sunt cosmopolite şi nu le este cunoscută ţara de origine. Au preferinţe diferite în ceea ce priveşte temperatura. Astfel, Lepinotus patruelis este frecvent întâlnit în locurile răcoroase, cum sunt depozitele, în timp ce Liposcelis bostrychophilus, care se presupune că provine din Africa, preferă locurile mai calde. În clădirile încălzite, speciile cu reproducere (ca în cazul Liposcelis spp.) continuă să se reproducă pe parcursul întregului an. Altele (cum este cazul Trogium spp.) nu produc decât o generaţie pe an şi pot hiberna în stadiu de nimfă.
 

  Importanta ca daunator

Păduchele de lemn provoacă rar pagube directe hrănindu-se şi sunt virtual inofensive în număr mic. Infestaţiile importante pot cauza totuşi pagube semnificative materialelor delicate cum sunt cărţile şi blănilor de animale. Printre semnele de deteriorare a alimentelor uscate, se pot întâlni găuri şi tuneluri în care insectele se ascund, precum şi prezenţa unei materii cu aspect de pudră de culoare albă şi cristale de sare.
Cea mai gravă problemă cauzată de păduchi se traduce prin complicaţiile pe care ei le produc. Aceste insecte contaminează alimentele neprelucrate sau pe cele prelucrate. Pot contribui la o încălzire progresivă a grânelor depozitate în vrac, cu o posibilă deteriorare a proprietăţii lor şi o scădere a valorii acestora. Produsele contaminate trebuie să fie identificate şi distruse, lucru care duce la pierderea de timp şi de bani. Ouăle de pasăre pot fi declasate din cauza urmelor lăsate de organismele strivite ale exemplarelor de Lepinotus spp., de exemplu. Produsele finite pot fi infectate fie în magazine, fie acasă, cu o pierdere consecutivă a clientelei. Platformele de transportat mărfurile, lemnul de stivare şi ambalajele pot fi contaminate şi servi drept sursă de infestare a produselor alimentare depozitate.
Din marea varietate de materii prime şi de materiale care pot fi ţinta atacurilor păduchilor, fac parte: nucile şi alunele ambalate, guano-ul produs de liliac, ciocolata, laptele praf, exponatele şi cărţile din muzee, seminţele oleaginoase, cerealele procesate, polenul, salamul, ţesuturile de piele descuamată, biltong-ul de springbok (obţinut din fâşii din carne de antilopă uscată la soare şi afumată), boabele de cerealele depozitate, seminţele de sfeclă de zahăr, drojdia şi chiar ipsosul umed.
Deşi inofensivi pentru om, păduchii de carte sunt adesea confundaţi cu adevăraţii păduchi şi în consecinţă consideraţi periculoşi. Infestând materiile prime în locuinţe, se pot întâlni mişunând pe mobile şi pe pereţi, inclusiv pe suprafeţele răcoroase acoperite cu ipsos încă umed. Evident, materiile de origine animală şi vegetală pot fi contaminate, dar insectele manifestă o preferinţă incontestabilă pentru microorganisme, precum bacteriile, leşurile, mucegaiurile şi algele, iar populaţiile lor se dezvoltă cu un mai mare succes în condiţii de umiditate, în care prosperă. Această legătură strânsă cu microorganismele atrage după sine lipirea acestora din urmă pe corpurile păduchilor, iar insectele devin în acest fel instrumentul de propagare a organismelor care produc contaminările.
 

  Ciclul de viata

Femelele anumitor specii de păduchi de carte se pot reproduce fără să fie fertilizate, masculii fiind suprimaţi, împiedicaţi să crească sau total absenţi. Pe parcursul vieţii sale, femela depune în jur de 200 de ouă. Acestea sunt în general depuse separat, cu o frecvenţă de la 1 până la 3 pe zi, lipite unul de altul, sunt acoperite cu fragmente de alimente sau de deşeuri sau aderă la substrat. Ouăle anumitor specii care trăiesc la exterior sunt totuşi depuse în loturi şi acoperite cu o pânză mătăsoasă. Ouăle, moi şi de culoarea perlei, eclozează după 1-2 săptămâni. Nimfele care ies seamănă mult cu adulţii şi trec prin 3 până la 8 năpârliri în funcţie de specie (4 în cazul Liposcelis bostrychophilus) pentru a atinge maturitatea după aproximativ 15 zile. Cu fiecare năpârlire, nimfa seamănă mai mult cu adultul şi ochii săi, antenele şi aripile (dacă nu sunt lipsite) încep să i se dezvolte.
Condiţiile de mediu şi calitatea hranei influenţează mult viteza de dezvoltare a insectelor. Ciclul de viaţă este în general încheiat complet după o lună, adulţii trăind până la 6 luni. Insectele nu sunt decât relativ bine adaptate la mediul înconjurător care le găzduieşte. Talia mică şi corpul plat le permite să se ascundă uşor în crăpături şi fisuri. Totuşi, posedă o cuticulă relativ subţire care, împreună cu un raport suprafaţă/volum ridicat, le face slab adaptate pentru a supravieţui în circumstanţe defavorabile şi în special în condiţii de umiditate relativ scăzute.

 Produse de nimicire

Păduchele de carte - K-Othrine SC 25, K-Othrine EC 15.
 

 Control

În cazul în care sunteți invadat de păduchiul de carte este recomandat să faceți un tratament de combatere cu ajutorul unei firme de dezinsecție, deoarece tratamentele acestora vă pot scăpa de păduchiul de carte pe termen foarte lung. Firmele de dezinsecție specializate folosesc insecticide ecologice, foarte puternice, pulverizându-le în fisurile și spațiile unde aceștia se ascund. Tratamentele sunt rapide și eficiente, și oferă un grad de securitate al oamenilor și animalelor de companie.