Ploșnițe

Ordin: Hemiptera (adevărate dăunătoare cu „jumătate de aripi”)
 

Caracteristici:
Două perechi de aripi prezente în mod normal; piese bucale ce servesc la înţepat şi supt, formând un cioc sau rostru, în general menţinut în partea inferioară a corpului. De obicei se metamorfozează incomplet, cu stadii de ou şi de nimfă.
 

Familia: Cimicidae
 

Caracteristicile specie:

Ploşniţa de pat comună (Cimex lectularius)
Lungimea Adulţilor: 5 mm; culoarea maro spre roşu, se transformă în purpuriu după o hrănire; antene bine dezvoltate; ochi simpli şi proeminenţi; picioare prevăzute cu gheare, aşadar se poate căţăra pe suprafeţe rugoase, dar nu şi pe cele lipsite de asperităţi; raportul dintre dimensiunea capului (inclusiv ochii) şi lungimea celui de-al treilea segment al antenelor este în general mai mare de 1,7.
Gazde/habitat
Principala gazdă este omul, dar şi alte animale cu sânge cald pot fi parazitate. Este întâlnită în locuinţele umane de pe toată suprafaţa globului.
Alte ploşniţe care se hrănesc cu sânge
Ploşniţele care sug sânge, foarte asemănătoare cu ploşniţele de pat comune, infestează adesea cuiburile păsărilor şi adăposturile liliecilor. În anumite circumstanţe, aceşti dăunători pot invada locuinţele şi ataca oamenii. Ele includ:
Ploşniţa porumbeilor (Cimex columbarius)
Foarte asemănătoare în ceea ce priveşte talia şi înfăţişarea cu ploşniţa de pat comună; poate fi diferenţiată cu ajutorul raportului dintre lungimea capului şi lungimea celui de-al treilea segment al antenelor, mai mic de 1,6 pentru majoritatea specimenelor.
Gazde/habitat
Principalele gazde sunt păsările; se găsesc în special în cuiburile graurilor, porumbeilor şi ale păsărilor de curte, dar pot ataca şi omul.
Ploşniţa rândunelelor (Oeciacus hirundinis)
Asemănătoare în ceea ce priveşte înfăţişarea cu ploşniţa de pat comună, dar mai mică şi cu mai mulţi peri. Mai mult chiar, poate fi diferenţiată prin următoarele caracteristici: văzută de sus, marginea din faţă a protoracelui este mai puţin concavă decât la celelalte specii; raportul dintre lăţimea capului şi lungimea celui de-al treilea segment al antenei este net superior cifrei 2.
Gazde/habitat
Principalele gazde sunt păsările: poate fi întâlnită adesea în cuiburile rândunelelor, dar poate ataca şi omul.
 

  Raspandire

Ca şi în cazul ploşniţelor de pat, ele nu pot zbura, trebuie să se târască sau să fie transportate pasiv în piesele de îmbrăcăminte sau, cel mai probabil, în bagaje, corpuri de mobilă, cărţi şi alte obiecte utilizate ca loc de refugiu. Capacitatea lor de a rezista un număr considerabil de luni fără a se hrăni înmulţeşte şansele de supravieţuire în timpul unor astfel de transporturi, iar răspândirea atât de mare a acestor insecte, pe întregul glob, demonstrează succesul acestora.
Ploşniţele de pat pot invada orice fel de locuinţă, dar infestările nu se vor produce probabil decât în cele în care igiena lasă de dorit. În consecinţă, aceste insecte sunt asociate, în general, cu condiţiile de trai precare, aglomeraţie şi lipsa igienei.
Majoritatea infestărilor cauzate de ploşniţele de pat apare în casele de locuit, în dormitoare. Populaţiile tinere şi adulte trăiesc în acelaşi mod, se ascund majoritatea timpului în crăpături şi fisuri şi ies noaptea, de obicei, chiar înainte de a se însera, pentru a se hrăni cu sângele gazdelor lor adormite. Ascunzătorile lor sunt apropiate de locurile unde dorm gazdele lor: în cadrul sau salteaua paturilor, în corpurile de mobilă, în spatele plintelor sau al tapetului – orice loc care să le ofere acestor creaturi nocturne un loc de refugiu ferit pe parcursul orelor diurne.
Infestările cauzate de aceste insecte se produc în special în zonele foarte populate, precum hotelurile, hanurile şi campingurile.
Într-o zonă cu climat temperat, ploşniţele de pat ating maximul populaţiei la începutul toamnei. În acest moment, toate stadiile ciclului de viaţă sunt prezente. O dată cu sosirea unui anotimpului mai rece, activitatea lor se diminuează, depunerea ouălor este sistată, iar dezvoltarea formelor tinere este încetinită.
Ploşniţele de pat hibernează, în principal, sub formă adultă, deoarece ouăle şi nimfele sunt prea sensibile la temperaturi scăzute şi mor la sosirea iernii, mai puţin în cazul în care se află într-un spaţiu suficient de cald.
Ploşniţele de pat ce parazitează păsările, cum este cazul ploşniţei rândunelelor, pot fi întâlnite în cuiburile gazdelor lor şi au un stil de viaţă asemănător celui al ploşniţei de pat comune. Problemele ocazionale ale acestor specii cu privire la faptul că ele atacă omul provin din faptul că părăsesc cuiburile abandonate care se găsesc în apropierea sau în interiorul locuinţelor umane, flux ce trebuie împiedicat. Cuiburile situate în hambare sau sub acoperiş reprezintă o posibilă sursă, dacă este suspectată o astfel de infestare.
 

  Importanta ca daunator

Ploşniţele de pat nu sunt considerate vectori ai bolilor, dar faptul că ele se hrănesc cu sânge poate provoca o iritaţie gravă în cazul anumitor persoane, având drept consecinţe pierderea somnului, lipsa energiei şi apatia, în special la copii. O deficienţă de fier la nou-născuţi a fost constatată după un atac excesiv al ploşniţelor de pat. Înţepătura atrage după sine, adeseori, o umflătură tare şi albicioasă, care diferă de cea de purice care lasă o pată de un roşu închis înconjurată de o zonă înroşită. Persoanele reacţionează diferit la înţepături, unele dobândind imunitate.
Oricum, mai importantă este, probabil, repulsia cu care aceste insecte sunt privite. Excrementele ploşniţei de pat dau spaţiilor lor de refugiere un aspect plin de pete caracteristic, în timp ce „glandele care provoacă greaţă” le dă obiectelor infestate un miros de migdală distinct şi respingător. În plus, numai gândul de a deveni prada unor astfel de insecte îl determină pe om să ia măsuri imediate pentru a le controla. Ploşniţa de pat poate chiar ajuta la crearea unor adevărate magherniţe, determinându-i să plece pe acei proprietari care au norme de igienă rezonabile, rămânând astfel doar persoanele care sunt mai puţin îngrijorate de astfel de chestiuni.
Este interesant de remarcat faptul că numeroşi factori participă sau menţin populaţiile existente de ploşniţe de pat: tehnicile moderne de construcţie, care permit un transfer uşor între proprietăţile apropiate; folosirea tot mai frecventă a încălzirii centrale, care le permite continuarea hrănirii şi înmulţirea pe timpul iernii; transferul obiectelor de mobilier pe piaţa de obiecte de ocazie, care intensifică înmulţirea lor; toţi aceşti factori servesc la menţinerea nivelurilor populaţiilor.
 

  Ciclul de viata

Ouăle ploşniţelor de pat, uşor rotunjite, măsoară între 0,8 şi 1,3 mm lungime şi între 0,4 şi 0,6 mm lăţime, sunt cimentate pe suprafeţele ascunzătorilor, adesea într-un număr mare. Ouăle neeclozate au culoare opacă, alb sidefat, în timp ce ouăle eclozate care rămân pe loc mult timp după ecloziune sunt opalescente şi translucide. Întrucât temperatura şi prezenţa hranei au un mare efect asupra producerii de ouă, depunerile sunt practic neîntrerupte în condiţii optime, cu o viteză de circa trei pe zi. Numărul ouălor depuse de o femelă pe parcursul vieţii sale adulte a fost stabilit ca fiind între 150 şi 345.
Nimfele aflate la primul stadiu care eclozează au o lungime ceva mai mare de 1 mm şi în toate stadiile seamănă enorm cu adultul, cu excepţia taliei şi a culorii. Primele tind să fie mai apropiate de culoarea ambrei decât adulţii de un maro închis. Fiecare nimfă are nevoie de o hrănire completă cu sânge înainte de a năpârli pentru a trece în stadiul următor. Deşi există diferenţe legate de dimensiune, mai ales ca urmare a consecinţelor hrănirii, care pot avea ca rezultat chiar şi creşterea până la de 6 ori a greutăţii ploşniţelor, lungimile aproximative ale fiecăruia dintre cele cinci stadii ale nimfelor sunt: stadiul I-1,3 mm, II-2,0 mm, III-3,0 mm, IV-3,7 mm şi V-5,0 mm. Aripile, rudimentare, apar la ultima năpârlire.
Viteza de dezvoltare de la ou la adult şi durata de viaţă a adulţilor variază în funcţie de temperatura şi de disponibilitatea hranei. Cu hrăniri frecvente, la o temperatură ambientală normală (între 18 şi 200C), adulţii trăiesc între 9 şi 18 luni, incubaţia ouălor durând între 10 şi 20 de zile, iar ciclul complet, între 9 şi 18 săptămâni. În aceste condiţii, nimfele se hrănesc aproximativ 10 zile, iar adulţii o dată pe săptămână. Dacă este nevoie, nimfele şi adulţii pot supravieţui perioade lungi fără să se hrănească. În condiţii mai răcoroase (130C), adulţii pot supravieţui până la un an fără hrană.
 

În camerele neîncălzite, unde temperatura coboară sub 130C în timpul iernii, depunerea ouălor, năpârlirea şi aprovizionarea cu hrană sunt oprite, populaţia înregistrează o scădere, în vreme ce ouăle şi tinerele nimfe mor. În asemenea condiţii, generaţiile se succed la un interval de una pe an. Dacă temperaturile nu scad brusc, reproducerea poate avea loc pe parcursul întregului an şi se pot succede două generaţii.

 Produse pentru nimicire

Ploșnițe - K-Othrine SC 25, K-Othrine EC 15, K Obiol EC 25.
 

 Control 

În cazul în care sunteți invadat de ploșnițe este recomandat să faceți un tratament de combatere cu ajutorul unei firme de dezinsecție, deoarece tratamentele acestora vă pot scăpa de ploșnițe pe termen foarte lung. Firmele de dezinsecție specializate folosesc insecticide ecologice, foarte puternice, pulverizându-le în fisurile și spațiile unde aceștia se ascund. Tratamentele sunt rapide și eficiente, și oferă un grad de securitate al oamenilor și animalelor de companie.