Viespi

Order: Hymenoptera („cu aripi membranoase)
 

Caracteristici:
Lungimea poate atinge 30 mm; ochi în formă de fasole; două perechi de aripi membranoase, aripile posterioare fiind mai mici decât aripile anterioare şi legate de acestea din urmă printr-un şir de mici cârlige; în repaus, aripile sunt pliate longitudinal; piesele bucale adaptate pentru masticat şi lins; suprafaţa dorsală a primului segment toracic se prelungeşte în spate printr-un mic lob care acoperă baza aripii din faţă; abdomen îngust la bază, dând aspectul de „talie de viespe” ; metamorfoză completă, trecând prin diverse stadii: cea de ou, larvă, nimfă şi apoi adult; face tipic parte dintr-un sistemul social complex (sub-familia: Vespinae).
 

Familia: Vespidae
 

Caracteriticile speciilor:

Gen: Vespula şi Vespa
Asemănătoare la înfăţişare. Se disting prin motivele de pe faţă şi abdomen. Următoarele specii se întâlnesc în Europa de Nord.
 

Viespea comună
Îşi fac cuibul în sol şi în cavităţile arborilor şi ale construcţiilor.
 

Viespea germanică
Îşi fac cuibul în sol şi în cavităţile arborilor şi ale construcţiilor.
 

Viespea de pădure
Îşi fac cuibul suspendat pe ramurile arborilor sau un viespar construit pe sol.
 

Viespea norvegiană
Construieşte cuiburi mici pe ramuri mici, de exemplu, pe cele coacăz şi de măceş.
 

Viespea cuc
Lipsesc lucrătoarelor. În general, ele sunt un parazit, depunând ouăle în cuiburile viespii roşii.
 

Viespea roşie
Îşi face cuibul pe sol.

Gărgăun
Cele mai mari viespi. Îşi fac cuibul în arbori şi uneori în construcţii.
 

Gen: Odynerus, viespi săpătoare
Viespi solitare ce măsoară circa 13 mm, predomină culoarea neagră cu pete galbene. Femelele construiesc cuiburi alcătuite din câteva celule, fiecare conţinând un ou şi aprovizionate cu hrană, ca de exemplu omizi. Larvele eclozate se hrănesc singure şi trăiesc independent de vecinele lor. Cuiburile sunt construite pe sol şi în mortar moale.
 

  Importanta ca pesticid

Viespile pot fi considerate ca fiind insecte benefice. Cum cuiburile lor se dezvoltă primăvara şi la începutul verii, lucrătoarele strâng larvele de insecte, adună hrana şi chiar pescuiesc pentru a prinde larvele. Contribuie deci la controlul insectelor dăunătoare şi la curăţarea scheletelor. Lucrătoarele preferă hidraţii de carbon (glucidele) cu un nivel energetic ridicat pe care îi obţin de la fructe şi de la nectarul florilor. Ele pot acţiona ca polenizatoare chiar dacă nu sunt la fel de eficace precum albinele.
În general, viespile sunt totuşi considerate ca fiind insecte dăunătoare sau care pun sănătatea în pericol.
Ele se hrănesc cu fructe precum mere, pere şi prune, fiind considerate adevărate gunoiere care amplifică stricăciunile cauzate de alte insecte şi răspândesc bolile. Nevoia de a strânge lemn pentru construirea cuiburilor lor face ca viespile să afecteze structura din lemn a construcţiei, gardurile din uluci şi chiar anumite piese de mobilier din grădină.
Viespile provoacă o pagubă specială la sfârşitul verii, deoarece lucrătoarele nu mai au sarcina de a aduna alimente bogate în proteine pentru larve şi pot să-şi satisfacă pofta pentru substanţele dulci precum dulceaţa şi siropul. Provoacă pagube atunci când intră în bucătării, brutării şi alte spaţii pline de substanţe dulci şi aromate. Alimentele pot fi contaminate şi persoanele sunt deranjate sau chiar înţepate. Dacă numărul viespilor este ridicat şi perceput ca o ameninţare reală, producţia atelierelor poate fi întreruptă.
Majoritatea oamenilor se referă la capacitatea viespilor de a aplica înţepături dureroase. Accidente inexplicabile de circulaţie au fost puse pe seama distragerii atenţiei şoferului de către viespi. Ele nu sunt considerate în mod special agresive, iar capacitatea lor de a înţepa nu este folosită de viespile sociale decât pentru a-şi apăra cuiburile.
Înţepătura este cauzată de injectarea unui venin în victimă cu ajutorul unui ovipozitor (organ de depunere a ouălor) modificat al femelei. Spre deosebire de cel al albinei, acul viespii poate fi retras. Veninul este hemolitic, hemoragic şi neurotoxic. Este prezentă şi histamina, cea care determină înroşirea, arsura şi încreţirea pielii.
Înţepăturile de viespe în zona gâtului pot duce la o obstrucţie a căilor respiratorii. Ele pot fi cât se poate de toxice, provocând debilităţi fizice, dificultăţi respiratorii, vărsături, diaree şi chiar urticarie. Aceste tulburări nu apar decât în urma unui atac masiv. Principalul pericol este riscul unui şoc anafilactic ce poate surveni după înţepăturile repetate sau chiar după o singură înţepătură, şoc care poate provoca moartea. Simptomele por apărea rapid, în special o constricţie a căilor respiratorii, o slăbiciune, o roşeaţă a pielii cu mâncărimi, inclusiv umflarea feţei, vărsături cu dureri abdominale, crampe sau diaree. În cazul suspiciunii existenţei unui astfel de şoc este recomandată asistenţa medicală.
Înţepăturile pot fi tratate cu o compresă rece sau cu creme antihistaminice aplicate în primele 20 de minute de la înţepare. Pentru a preveni infecţia, poate fi aplicată pe piele o cremă antiseptică adecvată.
 

  Ciclul de viata

Viespile sunt insecte sociale care îşi construiesc cuiburi noi în fiecare an. Reginele, mai mari decât lucrătoarele, hibernează în ascunzătorile situate în clădiri, sub scoarţa decojită sau chiar în vechile cuiburi. Ies primăvara şi se hrănesc cu nectar şi sevă. Cuiburile lor sunt aşezate pe sol, în arbori sau tufişuri şi construite din „hârtie” obţinută prin mestecarea lemnului şi a altor resturi vegetale cu saliva lor. La început, o boltă este fixată în vârful amplasării cuibului, apoi un pedicul central, pe care este suspendat cuibul. Regina construieşte apoi un şir de celule hexagonale cu deschiderea în jos, dispuse radial faţă de pedicul. Cuibul este acoperit cu un strat de hârtie pentru a-i asigura protecţia împotriva elementelor dăunătoare şi pentru a-i păstra căldura.
Ouăle sunt depuse la primul nivel al cuibului construit de regină. Sunt lipite şi larvele, care eclozează în câteva zile în funcţie de temperatură, nu ies din ou decât parţial pentru a nu cădea din celulă. La sfârşitul creşterii lor, larvele construiesc coconi din mătase şi se închid în ei pentru a se transforma în nimfe. Patru sau şase săptămâni de la depunerea ouălor, apare prima generaţie de lucrătoare. Sunt viespi femele mai mici decât reginele şi masculii, aceştia din urmă ies din ou mai târziu. Lucrătoarele îşi asumă răspunderea de a întreţine cuibul. Îl extind adăugând şiruri de celule radiale suplimentare suspendate de tije de hârtie sub primul nivel. Prin această construcţie, poate fi atins un număr de maxim opt nivele, totul fiind învelit în hârtie, cu intrarea la baza cuibului. Dacă acesta se supraîncălzeşte, lucrătoarele îl ventilează făcând vânt cu aripile lor sau introducând picături de apă care îl răcoreşte vaporizându-se. Lucrătoarele caută şi mâncare pentru larve, în special alimente cu un conţinut ridicat de proteine, atacând muştele, omizile, păianjeni etc. La rândul lor, larvele exsudează o secreţie care conţine zahăr şi proteaze, folosită de lucrătoare pentru a le aduce un supliment alimentar folositor care să le ajute la descompunerea alimentelor proteinice destinate larvelor. Este vorba de o relaţie de trofalaxie de care profită cele două părţi, şi care ajută la asigurarea dezvoltării lucrătoarelor în cuib.
În timp ce lucrătoarele dezvoltă cuibul, regina îşi petrece timpul cu depunerea ouălor. Fiecare celulă poate fi folosită de mai multe ori pentru creşterea larvelor, iar la sfârşitul verii, cuibul poate conţine 20000 de viespi, ba chiar mai mult.
Toamna,ies noile regine şi masculii. Aceştia din urmă fertilizează femelele care caută apoi locuri de hibernare. Cuiburile mor odată cu sosirea timpului rece.

 Produse pentru nimicire

Viespa - K-Othrine SC 25, K-Othrine EC 15, Absolut gel, K Obiol EC 25.
 

 Control

În cazul în care sunteți invadat de viespi este recomandat să faceți un tratament de combatere cu ajutorul unei firme de dezinsecție, deoarece tratamentele acestora vă pot scăpa de viespi pe termen foarte lung. Firmele de dezinsecție specializate folosesc insecticide ecologice, foarte puternice, pulverizându-le în fisurile și spațiile unde aceștia se ascund. Tratamentele sunt rapide și eficiente, și oferă un grad de securitate al oamenilor și animalelor de companie.